Pagina (255/500)

   

pagina


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

      236 e 237.
      XIV.
     
      Mandruni e Mandruna.
      'Nca si cunta e si raccunta ca cc'eranu un Re e 'na Riggina. Avia assai ch'eranu accasati, e lu Signuri 'un s'avia vulutu cumpiàciri di mannàricci un figghiu o 'na figghia. Ora si vôta la Riggina e dici: — «Signuri, si vui mi mannati un figghiu o 'na figghia, io fazzu sett'anni di cuccagna.» Lu Signuri si cumpiacíu, e la fici nèsciri gràvita. Lu Re a li tri misi la fici astrulacari, e l'astrolacu cci dissi ca era gràvita d'un figghiu masculu, e stu picciriddu s'avia a chiamari Mandruni. Lu Re cci detti un bellu cumprimentu a st'astrolacu, e lu licinziau.
      Li misi passanu, lu cuntu 'un porta tempu: la Riggina figghiau e fici un beddu figghiu masculu, e cci misi Mandruni; la nurrizza misa a nn'ordini, accuminzò a dàricci minna746. Si grapi la cuccagna 'na funtana cu dui cannola a lu Chianu di lu Palazzu747: unu mannava ògghiu e n'àutru vinu; la spisa mircata, senza tassi, e scialibbia pi tuttu Palermu748. Lu picciriddu criscia ad ura e a puntu749; comu criscia cci ficiru li bocci d'oru pi jucari. A li sett'anni Mandruni jucava, e la cuccagna java finennu, sulu chi lu cannolu di l'ògghiu pirculava a stizza a stizza. Veni d'un paisi 'na vecchia c'un carrabbuneddu di vitru, e lu va a metti a stu cannolu pi jinchillu. Sett'anni stu pitittu 'un cci avia vinutu mai750; stu pitittu cci appi a vèniri giustu giustu quannu la cuccagna avia finutu! Lu pucciriddu si nn'adduna; comu la vecchia talía la carrabbuni si era chinu, ppuhm! tìracci 'na badda di chiddi751 e cci rumpi lu carrabbuni.


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

   

Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Volume Primo
di Giuseppe Pitrè
pagine 500

   





Mandruna Nca Riggina Signuri Riggina Signuri Mandruni Riggina Mandruni Chianu Palazzu Palermu Mandruni