Pagina (334/500)

   

pagina


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

      » Ci hannu jutu tanti granni e tutti hannu persu, e idda è addivintata accussì ricca, ca li dinari 'un havi cchiù unni mittilli.»
      Stu discursu fu 'na santa cosa. Ddu poviru picciottu 'un fici àutru chi pinsari a sta Bianca Cipudda, e si misi 'n testa di jilla a truvari. Si parti e la va a trova. Si cci apprisenta: — «Signura, io v'haju circatu tantu; io pi l'amuri vostru nun dormu, cà staju niscennu foddi.» Idda ginirusa cci dici: — «Sì, cavaleri, trasiti, manciati: si vui mi vinciti a lu jocu, io sugnu la vostra spusa; si no, poi si nni parra.»
      Manciaru, vippiru, e po' si misiru a tavulinu a jucari; e cu' pirdia? stu calavrisottu; e cu' pirdia? stu calavrisottu999, 'nsina chi persi una di tuttu.
      Quannu li picciuli fineru: — «Amicu, vi nni putiti jiri.» Cunsiddirati a chistu, chi a lu sulu vidilla cu ddi bedd'occhi, cu ddi beddi maneri, stava murennu... Si nni iju, turnò a la casa, pigghiò lu restu di li picciuli e cci iju arreri, pirchì s'avia misu 'n testa ca si l'avia a pigghiari pi mugghieri. Idda l'accittau cu modi aggraziati; e si misiru a jucari. Iddu a nèsciri picciuli, e idda a vinciri, 'nsina chi lu lassau arreri senza un pezzu di tirdinari.
      A la finuta: — «Amicu, nun faciti pi mia, pirchì aviti persu.» Iddu scinni, e sferra pi la campagna aperta, dispiratu e addannatu ca si dava l'arma a capputteddu1000. — «Tuttu l'essiri miu l'havi idda; ed io mancu l'appi ad aviri! Ah sorti mia! e com'haju a fari? Armuzza di mè matri vu' siti chidda chi m'aviti a'jutari! Ora nun mi resta àutru chi vìnniri st'urtimu feu chi m'avanza, e si cu chistu nun la vinciu, mi levu di 'mmenzu.


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

   

Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Volume Primo
di Giuseppe Pitrè
pagine 500

   





Bianca Cipudda