Pagina (435/500)

   

pagina


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

      Iddu cci dici: — «D'unni viniti?» — «Io sugnu 'nta lu pedi di la rosamarina». Vulistivu vidiri a lu Re! 'un niscíu cchiù: finia l'affari di lu Regnu, e scinnía 'nta la fiuretta, sunava lu friscalettu, e idda niscía, e s'allianava a discurriri cu idda.
      A lu Re 'nta lu megghiu cci veni 'ntimata 'na guerra, e cci dici a la dunzella: — «Senti, Rosamarina mia, quannu io tornu di la guerra, sonu tri voti lu friscalettu, e allura tu veni». Si chiama a lu giardineri e cci dici ca vulia abbiviratu stu pedi di rosamarina quattru voti lu jornu cu lu latti; ca si a l'aggirata la truvava mùscia1264, cci facia dicapitari la testa. Lassò lu friscalettu 'nta la sò cammara, addumannò licenzia a li so' soru, e partíu.
      Li soru, curiusi, dici1265: — «Mè frati chi fa cu stu friscalettu?» Pigghia la granni e lu sona; pigghia la mizzana e lu sona; veni la nica e lu sona puru. A li tri voti cumparisci la dunzella. Li soru: — «Ah! pi chistu nun cci spirciava cchiù di nesciri a mè frati1266, e stava jittatu 'nta sta fiuretta!» L'hannu affirratu1267, e ddocu cci nni dettiru ca la ficiru stari cchiù modda ca dura. Chidda mischina si susi e si nni torna a la rosamarina, e spiríu. Veni lu giardineri, e trova la rosamarina ammusciuta: — «Ah! mischina mia, e si veni lu Re chi nni fa di mia!» Addimannò licenzia a la mugghieri: — «Io mi nni vaju; abbivira tu la rosamarina ogni mumentu.» E si nni scappau.
      Metti a caminari pi li campagni; cci scurò la prima siritina 'nt'ôn voscu. Vidi un arvulu; si nn'acchiana 'nta st'arvulu p' 'un essiri manciatu di quarchi armali firoci.


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

   

Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Volume Primo
di Giuseppe Pitrè
pagine 500

   





Regnu Rosamarina