Pagina (437/500)

   

pagina


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

      Comu lu unta, nesci la dunzella, e la rosamarina siccau. Iddu, prontu, la pigghia 'mmrazza, e si la porta a la casa. La curca, e cu vrodu e midicamenti la misi a risturari. Quann'era tanticchia migghiulidda, veni lu Re di (da) la guerra. Veni lu Re e va a la fiuretta, sona lu friscalettu: avía vogghia di friscari! 'ncugna nna la rosamarina, e la trova sicca.
      Poviru giardineri 'un cci vinía àlicu1272 di diricci nenti a lu Re, pirchì Rosamarina era ancora malatedda. Lu Re furminava: — «O tu mi dici chi nn'è di Rosamarina, o io ti fazzu dicapitari la testa!» — «Maistà, cci dici lu giardineri, vinissi a la mè casa, ca cci fazzu vidiri 'na cosa buona.» — «E io chi cci hê vèniri a fari a la tò casa, gran birbanti? Io vogghiu a Rosamarina!» — «Ma Sò Maistà veni, e poi di mia nni fa zoccu nni voli.» Lu Re 'n vidennu accussì, scinníu. Comu trasi nni la casa di lu giardineri e vidi a idda curcata, cu li larmi all'occhi cci dici: — «E comu fu sta cosa?» Rispunni la dunzella: — «Li to' soru m'hannu firutu1273; poviru giardineri, vidennu ca io stava pirennu, mi untò un certu 'nguentu, e io arrivinni»
      Cunsiddirati lu Re quali òddiu cci misi a li so' soru! Cunsiddirati qual'amuri cci pigghiò a stu giardineri, iddu ca cci avia datu la vita a la Rosamarina!
      Quannu idda si ristabiliu, lu Re cci dissi ca iddu la vulia pi mugghieri. Scrivi a sò ziu, a lu Re, e cci dici ca già lu pedi di rosamarina avia addivintatu 'na giuvina bedda a vidìri1274 e bedda a guardari; si iddu vulía vèniri cu la Riggina a lu matrimoniu, ca già s'avia fattu l'appuntamentu1275, e iddu si l'avia a 'nguaggiari.


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

   

Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Volume Primo
di Giuseppe Pitrè
pagine 500

   





Rosamarina Rosamarina Rosamarina Sò Maistà Rosamarina Riggina