Pagina (19/388)

   

pagina


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

      Di notti tempu cci l'ha datu a li giaànti; unu si càrrica a idda abbinnata, e unu si càrrica lu saccu; e nèscinu e la portanu a la sò casa.
      Lu maritu di la mammana quannu 'un la vitti spuntari cchiù, la critti morta e si vistíu di nìuru. Tuppulianu li giaànti, e iddu, lu maritu, si critti ch'era l'arma di sò mugghieri. Dici: — «Ti scunciuru pi parti di Diu!» — «'Un mi scunciurari, ca sugnu tò mugghieri. Grapi!». Lu maritu, cchiù mortu ca vivu, va a grapi; comu la vidi dici: — «Ma idda veru mè mugghieri è! — e sì l'abbrazza. Ora unn'ha' statu? Io ti cridia morta.» Comu vitti però li dinari, e idda cci cuntò tutti cosi, finíu lu luttu e 'un parrò cchiù di nenti.
      'Unca sta mammana cu sti gran dinari lassò di fari la mammana; misi carrozza, àbbiti javanu e àbbiti vinianu; era 'na signura di li primi di Palermu.
      Ddoppu deci anni passava di li Quattru Cantuneri 'n carrozza, ma na carrozza di vera gala. Jisa l'occhi, e si senti chiamari. — «Psi psi! Acchianati!» Era 'na signura ca la chiamava supra. Idda scinni di la carrozza e acchiana supra, a palazzu. La signura comu l'appi di facci e facci, cci dissi: — «Cummari, mi canusciti?» — «Nonsignura.» — «Comu! 'un vi rigurdati ca io sugnu dda signura chi mi vinistivu a tèniri deci anni nn'arreri, quannu io vi trattinni 'un misi cu mia, e fici sti belli picciriddi? — Io sugnu puru chidda chi vi pruija la manu, e v'addumannava lu manciari. Io era 'nta la cummitiva di li fati; e si vui non eravu ginirusa di darimi lu manciari, la notti murìavu.


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

   

Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Volume Secondo
di Giuseppe Pitrè
pagine 388

   





Diu Unca Palermu Quattru Cantuneri Acchianati