Pagina (65/388)

   

pagina


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

      Lu Re cci li duna. Idda ca era gràvita si li tussichiau(200). Ddoppu jorna, pitittu di varcòca(201); e Pippina cci feci aviri li varcòca; poi pitittu di ciràsi; e Pippina cci manna lì ciràsi. A li setti misi cci veni pitittu di pira; pira 'un cci nni potti dari, pirchì — sta cosa mi l'avía scurdatu — la fataciumi era pi tri cosi: ficazzani, varcòca e ciràsi.
      Burdilluni fu cunnannatu a morti; e dumannau pi grazia ca la purpània(202) cci l'avìanu a fari dintra lu jardinu riali. — «Ti sia cuncessu», cci dissi lu Re. Fu 'nfurcatu, e sipillutu. La Riggina allura fu cuntenti. 'Na nuttata la mugghieri di lu giardineri senti sti paroli:
      — «Ah frati mio Burdilluni,
      Tu si' sipurtu 'nta sti nìuri virduri,
      La tò amica si guarisci(203) cu lu tò patruni!»
      Arruspigghia a sò maritu! — «Senti, maritu miu!» E vidinu un'umbra nìura! A lu 'nnumani lu giardineri va nna lu jardinu pi fari lu mazzettu a lu Re, e trova li pampini chini di perni e petri priziusi, pirchì Pippina la sira si l'avía strizzatu li capiddi e cci avìanu cadutu tutti ddi belli cosi. Quannu lu Re vitti dda nuvità dissi: — «E d'unni vi vinniru sti belli gioj?» — «Maistà, l'avemu truvatu 'ntra lu jardinu.» La notti chi vinni, lu giardineri s'appustau cu la scupetta. A la menzannotti, la stissa cosa di la notti prima: nesci un'umbra e dici:
      — «Ah frati miu Burdilluni,
      Tu si' sipurtu 'nta sti nìuri virduri,
      La tò amica si guarisci cu lu tò patruni!»
      Lu giardineri 'na cosa ca si scantau, 'mposta la scupetta(204) e stava pi sparari; ma l'umbra cci dici: — «Nun mi sparari, ca sugnu carni vattiata e crisimata comu a tia; accòstati e vidi cu' sugnu.


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

   

Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Volume Secondo
di Giuseppe Pitrè
pagine 388

   





Pippina Pippina Riggina Burdilluni Pippina Burdilluni