Pagina (204/388)

   

pagina


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

      » Unu di li Rignanti si vôta: — «Ma aspetta, prima chi vai a la morti, sùsiti.» Si susíu e la nisceru 'nt'ôn magasenu; ddà truvò comu si fussi tanta terra. — «Pìgghianni un pugnu!» cci dici lu Re. Pigghiò un pugnu di dda terra e 'nta li manu cci addivintò un massu d'oru. — «Ora vidi, cci dici lu Re, tuttu stu magasenu è tuo: basta chi mi dici comu ti chiami e cu' ti dissi d'acchianari ccà susu.» Iddu, tostu, li guardava occhi 'ntra occhi senza parrari. Quannu vittiru accussì, hannu fattu addumari 'na furnàcia di focu; l'hannu fattu pigghiari di quattru pirsuni; li spita ch'eranu pronti; l'hannu 'nfilatu comu 'na sosizzedda e l'hannu fattu mettiri supra ddu focu. All'urtimu l'hannu untatu cu la buttigghiedda d'unguentu: e iddu addivintau beddu friscu cchiù beddu di prima. L'hannu misu 'nta lu lettu e iddu durmíu 'n sonnu 'nchinu. Comu agghiorna e si vidi n'àutru tantu di com'era prima, cci vinni lu cori. Si va pi vèstiri e trova un vistitu tuttu biancu arraccamatu d'oru e petri priziusi 'nta lu menzu, e un fazzulettu biancu, puru arraccamatu; si vesti e scinni; va nni la crapa e trova 'na giuvina bedda ma bedda quantu lu Suli. Comu lu vidi accumpàriri: — «Oh Don Giuseppi! dici, vui aviti statu chiddu chi m'aviti scatinatu di sti catini!» Iddu pigghia lu fazzulettu biancu arraccamatu e cci lu cunsigna. Idda si truvò vistuta di robbi di Rigginedda cu li stissi robbi cu cui si l'avianu arrubbatu li fati di lu palazzu riali. Cci dici iddu: — «Don Giuseppi, 'un cc'è cchiù tempu di perdiri: fujemu!


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

   

Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Volume Secondo
di Giuseppe Pitrè
pagine 388

   





Rignanti Suli Don Giuseppi Rigginedda Giuseppi