Pagina (217/388)

   

pagina


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

      Mannannu a chista, vui vincìti li regni ch'aviti pirdutu.»
      A menzannotti la Riggina pigghia lu lumi e passa tutti li figghi; e nudda l'avía li manu 'n cruci. L'urtima trova Sfurtuna cu li manu 'n cruci. — «Ah! figghia mia!? A tia nn'hê mannari!?» E 'nta mentri dici accussì, s'arruspìgghia Sfurtuna e vidi a sò matri cull'occhi chianciulini(547) — «Ch' aviti, mamà?» — «Nenti, figghia mia. Vinni 'na vecchia, accussì e accussì, e mi dissi ca tannu mi pozzu vìdiri lustru quannu nni mannu di la mè casa a dda figghia sfurtunata chi dormi cu li manu 'n cruci...; e sta sfurtunata si' tu!..» — «E chianciti pi chistu? cci dissi Sfurtuna: ora mi vestu e mi nni vaju.» S' ha vistutu, s'ha fattu 'na truscitedda e si nn'ha jutu.
      Camina, camina, s'arridduci a 'na banna sularìna, ca cc'era 'na sula casa tirrana. 'Nta sta casa tirrana senti tessiri, e talía. Una di chiddi chi tissìanu cci dici: — «Vôi tràsiri ccà?» — «Sissignura,» cci dici Sfurtuna. — «E nni vôi sèrviri?» — «Sissignura.» E s'ha misu a scupari e a travagghiari. A la sira li fimmini cci dicinu: — «Senti, Sfurtuna: nuàtri la sira niscemu: e ti 'nchiujemu di fora, tu poi ti 'nchiuj di dintra; e comu nuàtri turnamu, tu nni grapi; ma duna a cura 'unn'arrobbanu la sita, lu galluni e zoccu avemu fattu(548).» E si nni vannu.
      Arrivannu a la menzannotti, Sfurtuna senti scrùsciu di fòrficia, e vidi ca 'na fimmina cu 'na fòrficia cci tagghiava tutta la robba d'oru di lu tilàru; e chista era la sò mala Sfurtuna. A lu 'nnumani vennu li patruni; gràpinu di fora, idda grapi di dintra: tràsinu e comu tràsinu vidinu dda minnitta 'n terra.


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

   

Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Volume Secondo
di Giuseppe Pitrè
pagine 388

   





Riggina Sfurtuna Sfurtuna Sfurtuna Nta Sfurtuna Sfurtuna Sfurtuna Sfurtuna