Pagina (268/388)

   

pagina


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

      Comu arriva ddà, si vìttiru 'ntra d'iddi galantomini: — «Oh, e vui ch'aviti, poviru galantomu, ca siti accussì siddiatu?» — «E ch'hê ad aviri, lassatimi stari! 'Nca eu, accussì ed accussì, sugnu riccu putenti; nun haju a nuddu, e spincíi un magnu palazzu accussì ed accussì, e cci misi la scrittura; passa lu Re, e si nni pigghia gilusia, e m'annoia, e mi voli livari la testa si nun ci dicu unn'è sò figghia e 'un cci dugnu lu signali.» — «Nenti, signuri, è troppu ammaraggiatu vossía e si cunfunníu! Nn'havi dinari?» — «Chi voli diri! Nn'haju quantu nni vuliti.» — «'Nca chissu è nenti: ora cci addittu comu s'havi a fari(672). Facemu un'àcula d'oru, granni e priziusa, cu lu pizzu e li pedi d'argentu, cu l'occhi di du' petri domanti, 'nsumma tutta 'na massa di ricchizzi, ma cci voli quattru misi pri falla. Ma nenti, signuri meu, tempu e dinari cci voli e la facennu, e tutti cosi su' nenti.»
      Trabbuccanu quattru misi: dici: — «Signuri, l'àcula è lesta!» Ad iddu, a lu giuvini, lu cunsignaru dintra di l'àcula; la mèttinu supra d'un carruzzuneddu e la cunnucìanu paisi paisi, fina chi battinu a li porti di sò Maistà, nni lu Re. — Menti pri mia; lu Re a chistu tali cci vinia parenti strittu, a chistu chi misi dintra di l'àcula a lu bellu giuvini. Hannu junciutu nni lu Re. — «Maistà, dici, viditi chi bell'àcula d'oru e d'argentu? Oh si la vidissi mè niputi (ca era figghia di lu Re) chi gioia e festa chi nn'avissi di fari!» — «E comu (dici lu Re), chi vuliti chi cci facissi vìdiri com'ora, ca la tegnu ammucciata 'ntra li càmmari sutta terra, pri certu scropu meu?


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

   

Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Volume Secondo
di Giuseppe Pitrè
pagine 388

   





Nca Maistà