Pagina (308/388)

   

pagina


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

     
      Camina, camina, avía fattu cintinara di migghia e nuddu cci sapía diri unn'era sta Bedda di la stidda d'oru e comu avía a fari pri avilla. Basta, 'na sira cci scurau 'nta un voscu, e persi la via, nun putennu jiri cchiui nè nn'avanti nè nn'arreri. Iddu si cunfunníu, pirchì ogn'ura di tempu chi pirdia cci paría mill'anni; e tantu cci macinava lu sènziu pri sta Bedda di la stidda d'oru, ca avía un misi chi caminava e nun avía chiujutu occhi nè notti nè jornu, nè mancu avia vulutu firmari a nuddu paisi. 'Nca comu cci scurau 'nta un voscu e persi la via, custrittu fu ed appi a scinniri: attaccau lu cavaddu ddà allatu, e iddu s'assittau sutta n'arvulu. Mentri ch'era assittatu sutta l'arvulu, ma senza dòrmiri pirchì pinzava a la Bedda di la stidda d'oru, putia essiri menzannotti e senti comu fussi 'na musica chi vinía a versu d'iddu. Attenta, e la musica criscía, ed era accussì duci e graziusa ca facía 'ncantari. Talía, talía, e nun scopri àutru chi scuru. Doppu 'na minuta spunta 'na chiaría luntanu luntanu; e 'nta quantu lu dicu e lu cuntu veni 'na lustrùra granniusa e junci davanti a lu picciottu.
      Lu picciottu, mittemu ca si chiamava Peppi, arristau com'un loccu. Dda lustrùra la facìanu setti fati, una cchiù bedda di 'n'àutra, e tutti vistuti di biancu. Firría, firría, si misiru a girari 'ntunnu a l'arvulu unn'era Peppi; e Peppi chi taliava senza putirisi moviri e senza putiri spijari 'na palora. 'Nfini bàttinu la virga e si mantennu. — «A tia, Peppi, dici la fata ca era la suprajura, chi va' facennu ccà sulu a menzannotti?


Pagina_Precedente  Pagina_Successiva  Indice  Copertina 

   

Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Volume Secondo
di Giuseppe Pitrè
pagine 388

   





Bedda Bedda Nca Bedda Peppi Peppi Peppi Nfini Peppi