
|
A Francesco
poesia di Mario Mazzone
Ma rcorde come mò
quand tu nascist,
ma passate già tant'anne
seme simpr tutti trist.
Ma rcorde come mò
quand i t'abbraccieje,
ti porteie pi li iuche
picchè ti vuleie proprie bene.
E mò m'artrove qua
a scrive stì parole,
nghi lu pinsire di te
e mi piagne già lu core.
Ti vulassame vidè
affianchi a tutte nù,
ma ci daveme rassignà
queste a la volontà di Gesù.
Ma tu care Francesco
na cosa c'imparate,
a essere tutte chiù bbone
nghi l'amore chi ci date.
Lu vuote che i lasciate
li tenerne piene d'amore,
da lu benedette jurne
chi ha arrivate lu dolore.
Ti vulemme tutte bene
e queste, nin ci li scurdeme chiù,
pi nu, care Francesco,
tu stì sempre in mezzo a nù.
|