
|
Lu piscatore
poesia di Mario Mazzone
L'archinusce da la facce, lu piscatore,
da li rughe chi te là la fronde,
ma lu sangue i profume e j' addore,
di misture, ngi ni stà, uno cchiù pisande.
E cuntente e felice come nu re,
carghesce a tirà avante la famije,
nin penzi mai a lu svaghe pi se,
baste chi sta bbone la moje e li fije.
Ogni vodde carvè da lu lavoro,
la moje li vede da la finestre,
corre sotte, si li stagne a lu core,
da stanotte chi ia scritte tante preste.
È fatijte la vite di lu piscatore,
la vite la dedicate a la famije,
nin penze di,bagnà lu lavore,
pi esse, ngi ni stà une cchiù mije.
|