
|
Piniziri liberi (veri)
poesia di Mario Mazzone
È bella, nghi li capi]li nire,
l'ucchie scure, lu surrise su la vocche,
na voce delicate e gentile.
La guardi fìssa all'ucchie, ti apre lu core,
ti fa pinzà: "Queste è bella come na Madonne".
Li vide a camminà, ti sazie lu core,
ti sinte sicure, ti sinte arrivate,
ti sinte cunfuse, ti pare che è la tò.
Li vulisse tuccà, vulisse sfiurà li mane su,
li vulesse abbraccià pi strignele forte a lu pette,
ma tutte queste ni li pu fà, picchè ni è la tò.
Ma i ci penze, ci spere ancora,
picchè sta là, ancora sola sola.
Ni mi pozza rassignà, picchè è troppo bella,
è troppo femmine.
Ma sta vita è troppo amara,
picchè tutti queste, ni po' essere lu vere.
|